De către: Şerban Stănescu

Aş vrea să te contrazic.
Din păcate, o pot face (doar) până la un punct.
Dacă am trăi intr-o societate bazată măcar 55% pe filosofia FOSS (Free and Open Source Software), atunci cu certitudine, produsele gratuite ar avea o calitate excepţională.
Trăim însă într-o lume în care idolul oricui aproape, este teancul de hârtii colorate, care pare să funcţioneze ca şperaclul universal.
În astfel de condiţii, când plăteşti practic tot ceea ce oferi gratuit, mai devreme sau mai târziu, ajungi în pragul insolvenţei. Am testat-o pe pielea mea, destui ani încât să ştiu cu precizie că aşa e.
De ce e aşa?
E o întrebare care necesită o dezbatere lungă şi făcută cu oameni pertinenţi.
În esenţă, e vorba despre o cultură şi o civilizaţie construite timp de secole şi care, e prea puţin probabil că vor fi abandonate în câteva decenii (eventual) de libertate de expresie, relativă şi ea, de altfel.
Atunci când conştiinţa fiecărui individ se va deplasa de la acumulare în folos personal la satisfacerea echilibrată a nevoilor tuturor, vom ajunge să înţelegem multe.
Deocamdată în România, văd încă o luptă crâncenă pentru afirmare individuală, cucerire de sfere de influenţă, glorie, popularitate. Foarte puţini caută echilibru, valoare autentică, morală, deontologie profesională, competenţă, autocunoaştere. Proporţia celor care caută VALOARE faţă de restul, este cam 1:100.000.000.
Vorba poetului: „La steaua care-a răsărit,/ E-o cale-atât de lungă/Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă.”